*** În Downton Abbey nu e loc de fericire; s-ar părea că există acolo toate condițiile prielnice pentru un trai fericit, în mijlocul unei familii aristocrate, bogate, respectate, armonioase în toate celea și pline de virtuți nobile. Dar nu, fericirea e străină chiar și pentru acel cuib familial minunat; și stăpânii, și slugile își trăiesc […]
*** Rusescul кайф, кейф („kaif”) e un cuvânt de proveniență arabă (kayf), cu sens de toropeală dulceagă, de odihnă în oaza răcoritoare; e un fel de dolce far niente. Potrivit Coranului, cei dreptcredincioși vor avea în Rai o stare de permanent kaif. Dostoievski a descifrat kaiful ca fiind o stare de beatitudine („состояние блаженной неги”); […]
*** „Dacă nu e fericire, atunci ce e?” se întreabă ba unii, ba alții. Ce simt eu când îmi revăd părinții, când îmi îmbrățișez copilul care-mi zâmbește, când descopăr că iubirea este reciprocă sau când primesc un premiu pentru activitatea mea? În fine, când stau întins(ă) pe plajă, fără griji și cu marea la călcâie; […]
*** Încă o dată: nu există o stare de fericire comună pentru toți. Oamenii cu diferite temperamente apreciază în mod diferit stimulii externi și vor solicita diverse emoții pentru a obține excitație sau confort psihic; ei nici măcar nu vor căuta în mod egal senzații plăcute, pozitive. Or, nu emoțiile plăcute, ci emoțiile potrivite cu […]
*** Hindușii nu se complică în privința fericirii. Religia lor e atât de deterministă și le organizează atât de eficient traseul vieții, încât aspirația la fericire e un nonsens pentru ei. De mici, hindușii sunt învățați că fiecare om va trăi acea viață pe care a meritat-o în urma existențelor anterioare (conform conceptelor maya și […]
*** Mindfulness, meditație, concentrare asupra propriei respirații, atenția la o singură idee, prezența aici și acum, eliberarea de gânduri – atâtea forme, variații și denumiri ale aceleiași tehnici orientale (yoga, budistă, zen), care propovăduiește contemplarea impasibilă a emoțiilor, un fel de uitare de sine, o detașare de preocupările lumești. Există relatări și studii despre foloasele […]
*** Iată o eroare cognitivă des întâlnită – să apreciem fericirea în retrospectivă (fost-am fericit odată!). În asemenea caz, tocmai demonstrăm că fericirea este o iluzie. Mulți oameni își imaginează, tardiv, că se pare că au fost totuși fericiți cândva (în altă epocă, sub alt regim, la o altă vârstă, înainte de pandemie, înainte de […]
*** Ați auzit cumva de scara lui Cantril? Nu? E timpul să ne familiarizăm cu ea. Prin anii 1960, psihosociologul american Hadley Cantril (fost consultant al președintelui F. D. Roosevelt) a elaborat un test foarte simplu: „Imaginează-ți o scară cu trepte numerotate cu 0 la bază și 10 în vârf. Închipuie-ți că treapta de sus […]
*** Temelia nefericirii o clădesc părinții. Acei părinți care le cultivă copiilor, de la vârste fragede, motivația întâietății în viață și idealul parvenirii la succes. Noi cu toții am fost educați în paradigma fericirii. „Toți suntem niște candidați la fericire”, după expresia Ilenei Vulpescu; însă tocmai aceste năzuințe creează scenarii care nu vor corespunde cu […]
*** Există teorii ale fericirii, pe care dacă le analizezi, părăsești și mai zăpăcit subiectul. Una dintre teorii susține că fericirea e dobândită atunci când individul își satisface nevoile sale biologice, sociale sau atinge un scop, un țel important al vieții sale. Este clară ideea transmisă de respectiva teorie – fericit e omul care a […]