Prozac, Zoloft și „fericirea”

  •  
  •  
  •  
  •  

***

Prozac, Zoloft, Ketamină, Triptofan… Cele mai răspândite tratamente pentru depresie includ un șir de substanțe medicamentoase (așa-numitele antidepresante), care asigură un nivel mai mare de neurotransmițători în creier. Mai multă serotonină, mai multă dopamină, un nivel optim de glutamat – iată principalele căi biochimice prin care se dobândește homeostaza neurofiziologică și echilibrul psihic. 

Vreau să ne pătrundem de esența acestui fapt, de însemnătatea lui – menținerea unui nivel mai înalt de substanțe biochimice rezolvă starea de depresie a individului. Asta înseamnă că o pastilă poate diminua sentimentul de cădere nervoasă, poate înlătura senzația acută de „nefericire”.

Ce e fericirea, așadar, în această balanță biochimică, dacă o elementară disfuncție în conexiunea dintre neuroni, un simplu proces inflamator în creier ne pot dezechilibra emoțional (indiferent de stimulii din afară) și ne pot compromite orice încercare de a privi pozitiv lumea? 

Dacă sondăm în adâncul neurobiologiei noastre, nu avem cum să nu ne uluim de temelia aproape mecanică a emoțiilor umane; rețele neuronale, vase sanguine, bule cu depozit biochimic, străfulgerări electrice, zone cu funcții strict delimitate și tot așa. E o adevărată carnalitate acest creier, care, după spusele marelui fiziolog rus Secenov, emite gândirea tot așa cum ficatul secretă fierea.

În greaca veche, o reprezentare mentală era numită ennoia (ἔννοια), un termen compus care conține în sine ideea de producere sau concepere în minte – ἔν-νοια; aproape ca la Secenov. 

De la grecii antici la fiziologii moderni, reprezentările au fost înțelese, de cele mai multe ori, ca niște concepții abstracte ale minții; or, mintea umană poate inventa orice (absolut orice): zei, utopii, moș crăciuni, stafii, bitcoini, coșmaruri, fericiri și alte reprezentări, ca apoi să pretindă că sunt reale. Ce e fericirea, așadar, în toată această mecanică cerebrală, dacă nu o expresie aproape halucinantă a sensibilității noastre fiziologice și imaginative? 

***

   © Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://www.bestseller.md/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html


  •  
  •  
  •  
  •  

Previous

De ce nu există o explicație comună a fericirii

Next

Descifrarea fericirii (etimologia cuvântului)

1 Comment

  1. Kate Rope

    Fericirea este o invenție a minții, o iluzie, dar este o invenție la fel de veche ca și credința în zei, crăciuni și zâne, transmise toate din om în om, din generație în generație. Toate urările, gândurile, dorințele sunt de genul “dă doamne” și “fii fericit”. Ele sunt imprimate în subconștientul gândirii noastre individuale și colective. Le gândim, le spunem, le credem, le acceptăm așa cum ele sunt transmise. Mi-amintesc de compunerile de la școală despre fericire. Era blocaj total. Toți, parcă, știam ce este fericirea, dar când s-o definim nu găseam cum. Trebuia, totuși, s-o facem și, atunci, inventam forme ale fericirii. Așa și trăim fericiți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén