***

În nuvela Cântec pentru Lya, scriitorul fantast George R. R. Martin descrie o civilizație extraterestră ciudată – cea a shkeenilor, care locuiesc pe propria lor planetă. Aceștia de mii de ani trăiesc în mod rudimentar, limitându-se la o cultură arhitecturală antică, fără progres tehnico-științific, în schimb au un cult religios ieșit din comun.

După ce trec de vârsta de 40 de ani, shkeenii renunță la viața de familie și încep a umbla pe străzi, sunând din clopoței și… purtând pe cap un animal parazit – greeshka –, un mic monstru gelatinos care le suge sângele și seva din corp, iar într-un final, shkeenii se autosacrifică, permițându-le acelor paraziți să-i devoreze complet, de vii. Greeshka este, de fapt, zeul lor, lui i se închină.

Surprinzător, oamenii de pe Pământ care au colonizat planeta shkeenilor devin și ei atrași de acel cult religios sinistru, iar doi telepați sunt însărcinați cu misiunea să elucideze prin ce anume cultul e atât de atractiv, de ce shkeenii și oamenii acceptă de bună voie să fie devorați de un parazit nevertebrat. Citind emoțiile și gândurile membrilor cultului, telepații constată că aceștia demonstrează un nivel nemaiîntâlnit de fericire, solidaritate și iubire. Celor singuratici și necăjiți în viața lumească, această religie le oferă ceea ce „nu poate oferi nici vinul, nici psihanaliștii”.

Unul dintre telepați, Lya, face următoarea descriere a emoțiilor unui pământean care a devenit membru al cultului și poartă un parazit pe cap: „E fericit. E realmente fericit. Pentru prima dată în viața lui. Înainte nu știa ce este dragostea. Acum îl copleșește”.

Greeshka îi dă celui care i se închină și i se sacrifică niște senzații emoționale inimaginabil de intense de fericire, de apartenență la o frăție de ființe iubitoare, care niciodată nu se destramă. Telepații ajung să afle că o asemenea stare e ceea „ce-au căutat oamenii dintotdeauna”, iar dragostea între doi iubiți este o imitație ștearsă și efemeră pe lângă „furtuna emoțională” eternă generată de contopirea și dizolvarea în greeshka. Civilizația shkeenilor s-a oprit la o dezvoltare rudimentară, deoarece nu mai are nevoie de progres – pur și simplu ei au găsit o sursă a fericirii pe care oamenii o caută încă.   

Fabula lui Martin are o morală multiplă: și cea de cult religios care parazitează pe mintea credincioșilor săi, și cea de autosacrificiu din partea membrilor cultului, pe motiv că-s hipnotizați de starea de fericire, și cea că fericirea anulează progresul, îl face oțios. Aici efectul euforic al fericirii echivalează cu impactul unui drog letal, iar George R. R. Martin ne face să chibzuim dacă nu cumva o senzație necontenită de fericire va obnubila celelalte stări umane, ne va vicia voința și motivația de creație și viață, ne va dezumaniza în cele din urmă…

Dacă nu cumva fericirea e o stare nenaturală, neadaptativă pentru specia umană, o specie care a clădit civilizații extraordinare și a progresat tocmai din lipsa unei stări halucinante de fericire (care să ne anuleze dorințele), dar aflându-se totodată în căutarea acestei stări imaginare; ca în raport cu o stea polară, care ne călăuzește călătoria, ne ademenește, ne îndeamnă la mai mult, dar ea însăși e de neatins.    

***

© Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://www.bestseller.md/iluzia-fericirii.html

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html