***

Într-un exercițiu de imaginație, dacă am împărți oamenii în două categorii mari – fericiți și nefericiți, va trebui să constatăm că majoritatea covârșitoare ar trebui distribuiți printre cei nefericiți. Da, printre cei nefericiți, fiindcă nu poți fi pe deplin fericit atunci când ai în siajul vieții tale atâtea pierderi, dureri, regrete, nerealizări, greșeli și dezamăgiri; vei trece prin tine aceste drame, numai dacă nu ești complet lipsit de discernământ. Și nu e niciun om scutit măcar de unele zguduiri ale sorții.

Cum poate fi fericire fără întinare când părinții stau departe de copii, când apropiații mor sau sunt grav bolnavi, când atâția oameni înțeleg că au un job care le omoară vocația și visurile tinereții, când atâta lumea trăiește zilnic rutina unor frustrări mărunte, când soții nu pot face copii, când bătrânii își trăiesc apusul în condiții umile, când…, când…, când…

Descoperim că dacă introducem conceptul de fericire în aprecierea vieții noastre, acest concept ne invalidează viața. Dacă evaluăm existența omului după criteriul idealizat al conceptului de fericire, vom știrbi din plenitudinea acestei existențe; o vom compromite și ne vom dăuna mental din bune intenții. Ideea de fericire e un fel de cal troian, pe care l-am primit radioși cândva, considerând că e un dar și el era o amăgire.

Jinduind fericirea, așa cum suntem îndemnați de mici, devenim noi înșine victimele acestei împătimiri ridicate la rang de obligație personală. Goana după iluzoria fericire eclipsează micile bucurii de fiecare zi, ne împiedică să vedem binele comun și să trăim plăcerile simple. Într-un mod oarecum paradoxal, goana după fericire ne face nefericiți. E grăitor în acest context aforismul lui Nassim Taleb: „Diferența dintre dragoste și fericire este aceea că persoanele care vorbesc despre dragoste tind să fie îndrăgostite; însă cele care vorbesc despre fericire tind să nu fie fericite.”

Unii vor afirma că fericirea este o simplă opțiune, ei vor spune că omul poate alege să fie fericit sau nefericit, că e destul să privești partea luminoasă a lumii sau jumătatea plină a paharului pentru a te umple de beatitudine. Aceste afirmații trădează o naivitate soră cu ignoranța. Dacă fericirea ar fi fost o simplă chestiune de atitudine și de alegere, problema dobândirii fericirii în viață nu ar fi existat deloc. Realitatea însă e alta.

Autorii germani Hanno Beck și Aloys Prinz, într-o carte de-a lor despre fericire, au explicat foarte bine argumentat cât de mult calitatea vieții ne este influențată de un șir de factori care nu depind în niciun fel de voința noastră. Primul factor este moștenirea genetică, cea care hotărăște în proporție de 50% modul în care individul reacționează psihologic la diferite situații de stres. Unii oameni sunt mai rezilienți numai și numai grație unor gene primite de la părinți, care-i avantajează în confruntarea cu provocările vieții și le-a modelat un psihotip optimist. Alții, cu un bagaj genetic mai specific, vor fi afectați de anxietate și depresie chiar și în cele mai favorabile condiții de trai. 

Al doilea factor care ne influențează psihicul și calitatea vieții se referă la circumstanțele din primii ani de viață; e vorba de copilăria care poate fi senină sau dramatică și marcată de violență. Știm că milioane de adulți apelează la ședințe de psihoterapie anume pentru a se trata de traumele acumulate în copilărie. Al treilea factor, care la fel este în afara controlului nostru rațional și volitiv, ține de tot felul de întâmplări, accidente și coincidențe neplăcute din viața omului. E suficient să se întâmple un singur eveniment tragic și hazardat, pentru a spulbera impresia de fericire a omului și pentru a-i umbri viața pentru totdeauna sau pe mulți ani înainte. 

În lista celor trei factori identificați de Beck și Prinz – genele, copilăria, accidentul – îl voi adăuga și pe al patrulea: rudele noastre cele mai apropiate. Or, este cât se poate de evident că soarta apropiaților ne afectează în cel mai direct mod posibil; suntem empatici cu ei în mod instinctiv, iar bucuriile sau durerile lor au asupra noastră un impact puternic. Și, la fel cum accidentele care ni se întâmplă sunt în afara capacității de control, adeseori nu depind de noi nici dramele și tragediile care lovesc în persoanele dragi.

Tocmai am scris rândurile de mai sus și aflu din presă despre lovitura teribilă a sorții pe care a primit-o în mod repetat vestita Tina Turner: în 2022 i-a murit subit, în stradă, și cel de-al doilea fiu biologic, după ce mai înainte, în 2018, primul ei fecior s-a sinucis… Iat-o, ajunsă la vârsta de 83 de ani, după decenii de glorie și nenumărate „momente de fericire”, dar strivită de tăvălugul morții care a mers peste copiii săi. Și cine mai poate vorbi acum despre un destin fericit în cazul acestei cântărețe extrem de talentate? Dacă am plasa viața ei sau a miliardelor de oameni în schema fericire versus nefericire, ar trebui să conchidem că ideea de fericire invalidează viața, indiferent de toate celelalte împliniri și realizări.            

Așadar, luați laolaltă, toți factorii descriși ne arată că viața omului adeseori stă în balanța norocului și ghinionului, ea depinde mult de jocul circumstanțelor, iar a pretinde că fericirea este o alegere individuală e la fel de ilogic precum pretenția că am putea decide vremea de afară sau cursul politicii regionale. E vorba de o loterie a sorții în care omul e mai curând un agent pasiv decât activ. Pornind de la aceste condiții și concluzii, oare cât de moral și cât de corect psihologic este să-i ceri omului să aspire la un pretins ideal al fericirii, aflat dincolo de capacitatea noastră volitivă de a-l atinge?

E destul să înțelegem și să acceptăm că fericirea este o iluzie, un mit, o momeală cognitivă, pentru a iniția eliberarea de vraja ei toxică. Tot așa cum, maturizându-ne, nu mai așteptăm naivi cadouri de la un Moș Crăciun, ar trebui să nu avem nici alte speranțe fantomatice. Dacă încetăm să privim fericirea ca pe un fenomen real, încetăm să mai avem așteptări sterile, care provoacă derută și dezamăgiri; e vorba de un truc mental, dar e un truc terapeutic până la urmă, dacă reușește să ne izbăvească de o importantă frustrare existențială.

***

© Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://www.bestseller.md/iluzia-fericirii.html

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html