***

Inuiții (numiți și eschimoși) au circa 100 de cuvinte pentru a descrie zăpada. La acești oameni arctici, abundența lingvistică pentru zăpadă este cât se poate de justificată, dacă ne gândim că viața lor e strâns legată de mediul înzăpezit, cu toate nuanțele, formele și fenomenele sale. Dacă un european vede în jurul său doar o singură zăpadă, un inuit va vedea zeci de tipuri de zăpezi. 

De la inuiți a fost inspirată ipoteza Sapir-Whorf, care susține că reprezentările noastre mentale depind de categoriile lingvistice cu care operăm. Altfel zis, cuvintele construiesc realitatea pe care o percepem; vedem ceea ce gândim, iar o versiune extremă a acestei abordări afirmă că un fenomen sau o noțiune nici măcar nu există pentru mintea noastră dacă nu o gândim prin cuvinte concrete (sau dacă nu avem o clasificare mentală pentru acel fenomen). Diverși antropologi, lingviști, psihologi cognitiviști și filosofi au scris tratate ample cu privire la acest joc de-a cuvintele al minții umane.    

Dintre numele notorii în această privință e de menționat Ludwig Wittgenstein, care scria că limbajul întruchipează modul în care percepem viața; schimbând perspectiva asupra limbajului, asupra unor cuvinte, noi putem schimba perspectiva asupra realității și a vieții. Astfel, unele dileme și probleme filosofice pot fi nu doar rezolvate, ci dizolvate (aneantizate) printr-un limbaj adecvat.

Să proiectăm acum ipoteza sus-menționată asupra cuvântului „fericire”; vom conclude mai întâi că fericirea e surprinzător de slab nuanțată în majoritatea limbajelor, cu doar două-trei cuvinte echivalente în cel mai bun caz. Spre deosebire de zecile de nuanțe și feluri de zăpadă care înveselesc viața inuiților, fericirea e o pasăre atât de rară și de slab înțeleasă în viața omului, încât e limitată la o etichetare generalizatoare și abstractă. Fericirea se rezumă la un termen oarecum solitar, care prin singularitatea sa în proiecția mentală nu permite o dezvăluire și o percepție clară a ideii de fericire.

Mi se poate imputa că în fiecare limbaj există diverse cuvinte, foarte specifice, pentru stările de euforie, bucurie, extaz, satisfacție și plăcere; însă aici se cuvine o mențiune importantă: aceste stări și cuvinte nu sunt echivalente în mod direct cu fericirea, așa cum e perceput termenul în cultura și filosofia occidentală, ci se referă, de cele mai multe ori, la sentimentele și emoțiile umane de bază, pentru care orice popor are denumirea sa.

În cartea Happiness Found in Translation: A Glossary of Joy from Around the World, autorul Tim Lomas face o excursie prin limbajele lumii pentru a pescui diverse expresii care descriu starea de beatitudine la diferite popoare. Vocabularul lumii e într-adevăr bogat în cuvinte ciudate și plastice, care transmit nuanțe subtile și originale ale emoțiilor umane; însă așa cum am menționat puțin mai sus, cuvintele identificate se referă la cele mai diverse emoții și trăiri sufletești (nu neapărat la fericire), totodată numărul acestor cuvinte este impresionant dacă îl calculăm la scara tuturor popoarelor, însă per limbaj separat, ansamblul termenilor utilizați pentru a descrie fericirea e relativ limitat (sau chiar absent).

Apoi, Lomas însuși constată că fiecare limbaj le induce vorbitorilor o percepție deosebită, endemică despre bine și despre fericire; prin urmare, fericirea e în mare măsură un construct lingvistic și cultural și închipuirea despre ea diferă de la un popor la altul. Iar numeroase popoare și culturi nu cunosc nici termenul, nici conceptul de fericire, ci au propriile înțelesuri despre ce este o viață plăcută.

De exemplu, tribul de amerindieni urarina, din Amazon, operează cu două concepte pentru starea de bine. Primul concept este rachojoiha, cu sensul de bucurie imediată, de veselie; când o femeie urarina aduce pe lume un copil (mai ales dacă e băiețel, dorit de soțul acesteia), ea trăiește starea de rachojoiha în acele momente. Al doilea concept este raotojoeein, cu sensul de calm, de tihnă care se ivește în lipsa durerii, în lipsa stresului și a nevoilor care să amenințe tribul; raotojoeein este echivalentul a ceea ce grecii antici numeau ataraxia, adică îndepărtarea oricărei tulburări sufletești, numai că în cazul urarina predomină caracterul colectiv al stării; raotojoeein se cuvine de trăit în grup, nu individual (Walker, 2015). Înțelesul european de fericire, utopic și egoist, lipsește cu desăvârșire la acel trib.

Pe de altă parte, este firesc să existe asemănări semantice și de percepție la popoarele lingvistic și cultural înrudite; unele cuvinte și înțelesuri (inclusiv înțelesul de fericire) sunt luate prin împrumut sau provin din limba-părinte a limbilor-surori moderne (Jackson et al., 2019). Dacă o asemenea preluare lingvistică a lipsit, lipsește și conceptul filosofic.

Concludem că în lipsa cuvântului „fericire”, noi, occidentalii, am fi perceput cu totul altfel deplinătatea trăirilor și, în general, mulțumirea pentru existența noastră. Ne-am fi concentrat pe alte stări emoționale, mai concrete, mai obișnuite pentru ființa umană (așa cum procedează popoarele aborigene, care în viața lor n-au auzit de conceptul de fericire și trăiesc bine-mersi). Însă odată introduse în limbaj, ideea și noțiunea de fericire au solicitat din partea psihicului nostru un efort neașteptat; ne-au impulsionat să tindem la acest ideal existențial, un ideal care, creând așteptări supradimensionate, ne-a copleșit.  

Astfel, înțelegem că fericirea e produsul unui relativism lingvistic: cândva, în lipsa cuvântului respectiv, nu exista nici măcar închipuirea despre fericire, iar odată inventat cuvântul, fericirea există doar ca o construcție mentală și culturală, ca o percepție subiectivă, pe care nu o putem nici cuantifica, nici măsura cu exactitate; și nici nu o putem experimenta. E un fel de homeopatie la nivel psihic: ceva existent în cuvinte, dar inexistent ca substanță activă. Sau, dacă vreți, fericirea e un fel de piatră filosofală pe care ne-am imaginat-o neinspirat, în care ne-am încăpățânat să credem, dar care nu poate fi creată sub nicio formă.    

***

© Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://www.bestseller.md/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html