•  
  •  
  •  
  •  

***

Conceptul de fericire e o invenție, un construct cultural, un mit, un miraj al dorințelor noastre hipertrofiate. E un concept virtual, care a lipsit mereu din lumea reală, pe care motiv nu poate fi trăită fericirea, ci doar imaginată.

Oamenii, ca și animalele, au stări de satisfacție, plăceri de moment, ușor percepute și măsurabile fiziologic; aceea e unica formă de fericire accesibilă, ca atunci când respirăm, mâncăm, iubim, visăm cu ochii deschiși sau creăm (când bem sau consumăm droguri). It’s the physiology, stupid.

Numai că, așa cum a observat atent filosoful Hermann Keyserling, noi ezităm să ne identificăm cu fenomenele care se petrec de la sine; „nimeni nu-și plasează eul în metabolism, în circulația sângelui”. Suntem trufași, preferăm să căutăm înțelesuri aproape metafizice pentru trăirile noastre izvorâte din biologic; la fel, inventăm noțiuni abstracte (ca fericirea) pentru stările de bine dependente fiziologic. 

Abstractul însă nu se află în sfera influențelor și a contingențelor materiale. Iată de ce îndemnul atât de comun – „să fii fericit!”, nu are niciun fundament, iar încercările noastre de a trăi „o viață fericită” reprezintă o mare autoînșelare. Se produce, de fapt, contrariul: râvnind fericirea, obținem un efect potrivnic celui așteptat; cultul fericirii e o mistificare provocatoare de nefericire, e ca linia orizontului care se depărtează pe măsură ce ne mișcăm spre el, secătuind rezistența psihică a călătorului. 

Ni se spune să fim fericiți, în timp ce fericirea nici măcar nu este clar definită, nu are o corespondență cu realitatea, nu poate fi trăită aievea, de aici și frustrarea, depresia, nemulțumirea noastră justificată, provocate de un demers social pe cât de pretențios, pe atât de utopic. Râvnim ceea ce, ab initio, e o închipuire a minții, o fantasmă.

Renunțați la fericire, uitați de ea, eliberați-vă de povara dobândirii acestei stări inexistente. Toată psihologia pozitivă a fericirii are iz de antipsihologie, iar cea mai cu minte terapie pentru starea de bine e să nu pretinzi mitica fericire, ci să îmbrățișezi și să trăiești cu frecvența zilelor satisfacțiile, bucuriile, plăcerile, mulțumirile și sentimentele atât de lumești, atât de triviale și totodată atât de reale. Starea de bine e în bătăile inimii și în elația psihică, numai așa e cât se poate de firească, e organică, e vie.   

***

© Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://www.bestseller.md/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html


  •  
  •  
  •  
  •