•  
  •  
  •  
  •  

***

Mi-ați putea reproșa că există totuși destui oameni cu atitudine pozitivă față de viață, care-s mai mereu veseli, au crescut cu încurajări și afecțiune și pe care i-am putea numi oameni fericiți. Aceștia primesc cu ușurință și mai impasibili veștile proaste, sunt deschiși în relațiile cu alții, glumesc și râd adesea.

De bună seamă, asemenea oameni nu-s puțini. Am remarcat odată, în alte scrieri, că există un farmec inconfundabil, cuceritor al oamenilor simpli, de la țară; fiecare dintre noi cunoaște, probabil, asemenea persoane, de o voioșie și o vioiciune debordante. Plini de sevă și luminoși, totodată modești și bonomi, ei fascinează printr-o cumsecădenie de viță veche, rar întâlnită în vremurile noastre.

Alexis Zorba, portretizat de Nikos Kazantzakis, ilustrează în imagini de o măiestrie răpitoare cum un om de origine umilă, din țărani, poate dezvălui un caracter unic. E tipul pitoresc și jovial, dar totodată înțelept; e copleșit de emoții turbulente și e nestăpânit, dar totodată este inimos și cinstit.

Alexis Zorba are propria filosofie de viață, care nu e inspirată din cărți, ci din experiențele amare sau dulci prin care a trecut. Or, asta îl face să fie deosebit de autentic, direct, imprevizibil. El, fără să știe, este un hedonist, un om care înțelege să guste din ceea ce-i oferă viața. Zorba trăiește fiecare clipă și privește fiecare lucru de parcă abia s-ar fi născut și abia ar fi descoperit lumea din jur. Femeia o iubește ca pentru prima și ultima dată. Aerul parfumat îl soarbe până în adâncul plămânilor. Cântă la santuri (un instrument muzical tradițional) de parcă ar cânta pentru sufletul său, care, materializat, ar sta alături să asculte.

Veseli, bucuroși de viață, mulțumiți – iată calificativele corecte pentru acest tip de persoane; trăirile lor sunt firești, sunt stări naturale, detectabile neurofiziologic. Mulți dintre aceștia au un grad înalt de reziliență psihologică și își pot menține o atitudine pozitivă față de viață chiar și pe fundalul unor drame personale sau familiale, pe fundalul unor crize sociale de care au fost și ei afectați.

Dar oare putem aplica în cazul lor paradigma fericit versus nefericit (fericirea însemnând un destin favorabil, o bucurie de amploare care transcende întreaga existență a individului)? Poți avea clipe de bucurie în fiecare zi, datorate temperamentului și determinate de diverși stimuli și împrejurări, dar oare te poți considera fericit, știind că suferă apropiații, că ți-au murit sau îți vor muri (inevitabil) părinții, că ești și tu supus diferitor hazarduri ale sorții, că te afli într-o competiție inconturnabilă cu viața, cu societatea, cu propriile speranțe și provocări? Și să ne gândim aici că lista frustrărilor și a ratărilor individuale e nesfârșită… Pe fundalul lor, nu este oare o percepție falsă și alienată închipuirea de fericire?

În sfârșit, e cam pripit să le atribuim altora eticheta de „oameni fericiți”, pe motiv că așa par dintr-o parte, de la distanță. Experiența ar trebui să ne învețe că în spatele chipurilor „fericite” ale multor oameni (inclusiv celebri și bogați) se pot afla drame, pierderi, dureri și frustrări despre care nici nu bănuim. Ești uluit uneori să afli despre frământările ascunse ale unei sau altei vedete. Nu putem spune despre cineva că e fericit, fiindcă nu-i știm viața, soarta, pierderile, nu-i știm relațiile cu cei morți și cu cei vii.

„Soarta oamenilor diferă nu doar de la om la om, ci chiar la unul și același om, căci cine e norocos la una e nenorocos la alta”, medita Francesco Guicciardini, un vigil observator al moravurilor din Florența medievală. Cât adevăr!

Același Zorba, după cum ne relatează Kazantzakis, a avut dramele și durerile sale în război, iar patima lui pentru viață nu a fost cumva o evadare dintr-un stres posttraumatic perpetuu? O evadare prin aventuri, prin băutură, prin satisfacții lumești, prin detașare mentală. „Eu, Zorba, și chestiunea fără sfârșit, muierea; acum o cheamă Liuba”; iată o rețetă lejeră și frivolă a bucuriei și a plăcerilor. Dar nicidecum a ceea ce numim utopic fericire.  

***

© Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://librarius.md/ro/book/iluzia-fericirii-643993

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html


  •  
  •  
  •  
  •