***

Temelia nefericirii o clădesc părinții. Acei părinți care le cultivă copiilor, de la vârste fragede, motivația întâietății în viață și idealul parvenirii la succes.

Noi cu toții am fost educați în paradigma fericirii. „Toți suntem niște candidați la fericire”, după expresia Ilenei Vulpescu; însă tocmai aceste năzuințe creează scenarii care nu vor corespunde cu realitatea vieților adulte. Cu cât mai mult va aspira individul la fericire (neștiind niciodată cum să-și măsoare fericirea și când să se oprească din căutări), cu atât mai disperat va deveni în acea aspirație pretențioasă.

Să înțelegem: chiar dacă omul crede că fericirea e posibilă, cea mai impardonabilă greșeală e să o caute, să încerce să o dobândească prin acțiuni orientate spre fericire. Studiile de specialitate au dat un verdict clar: căutarea intenționată a fericirii poate fi autodistructivă pentru individ – „pursuit of happiness may actually be self-defeating” (Schooler et al., 2003). Mai întâi, pentru că așteptarea fericirii de pe urma unei acțiuni ridică prea mult ștacheta față de rezultatele și efectele acelei acțiuni; și într-un final vom fi mai puțin satisfăcuți decât dacă nu ne-am fi gândit că trebuie să obținem fericirea.

În speță, intervin un șir de autoînșelări subtile, dintre care voi menționa două proiecții mentale care compromit fericirea: affective forecasting, atunci când facem previziuni emotive despre viitor, colorate roz, și impact bias, când supraevaluăm satisfacția pe care o poate oferi un eveniment din viitor și durata acestuia. În ambele cazuri, ne creăm așteptări exagerat de optimiste, care de obicei nu corespund realității, și apoi, prin contrast, ne simțim oarecum deziluzionați sau frustrați (Wilson, Gilbert, 2003; Biswas-Diener, Wiese, 2018; Kashdan, Biswas-Diener, 2019, p. 148). Toate aceste proiecții și erori mentale ne explică de ce, atât de frecvent, intensitatea bucuriei de pe urma unor evenimente este mai redusă decât anticipam. Ele ne explică și de ce nu este înțelept să râvnim fericirea, mai ales că oamenii au o închipuire vagă despre ce este fericirea și se orientează după rețete și sfaturi inadecvate.

Pentru adolescenți, povara aspirației la fericire e și mai frustrantă, fiindcă vine laolaltă cu un fel de American Dream, cu ideea că trebuie, neapărat, să aibă succes, bogăție, faimă, studii prestigioase, diplome, funcții înalte și tot tacâmul bunurilor care azi echivalează cu reușita în viață; să le spui junilor că ei sunt născuți pentru succes și celebritate înseamnă a-i programa la zbucium.  

Despre metehnele cultivării precoce a visurilor mărețe a scris și Aureliu Busuioc, în stilul său caustic și mustos: „Și acum, iubite cititorule, hai să ne imaginăm care este șocul aplicat psihicului necopt al unui omuleț pregătit zile multe pentru triumf când, în locul victoriei, acesta află că nu el este cel mai frumos, cel mai talentat, cel mai iubit, cel mai… cel mai… Când vede că nu pe al lui – pe alt căpșor – s-a pus coronița cu perle.” Frustrarea va fi un oaspete des în viața acestor copii deveniți tineri și adulți. 

A le spune copiilor că sunt excepționali, extrem de talentați, cei mai buni, aproape geniali nu e cea mai inteligentă strategie de educație. Pe așa cale, le inoculăm speranțe nerealiste, îi creștem nepregătiți moral pentru eșecurile inevitabile din viitor. Există deja o bază științifică solidă care subscrie acestei idei; cu cât o persoană se va considera mai plină de talente și speranțe în tinerețe, cu atât mai nemulțumită de realizările sale va fi la bătrânețe.

Cercetătorii americani Holahan & Holahan au publicat în 1999 un studiu despre starea psihologică a circa 400 de vârstnici (cu media vârstei de 80 de ani) și au ajuns la următoarea concluzie: cu cât mai talentați erau considerați (și se considerau) indivizii în tinerețe, cu atât mai nesatisfăcuți de realizările lor sunt ei la bătrânețe. Marile așteptări și ambiții creează mari dezamăgiri.

Nu e nimic rău în proiectarea speranțelor pentru viitor, dar e mai bine când învățăm să tolerăm și eșecul, când de mici suntem vaccinați psihologic față de maladiile spiritului, față de rateurile sorții. Viața omenească este o neîncetată oscilație între dorință și regret; și pe măsura dorințelor și ambițiilor noastre – cu cât mai mari, cu atât mai greu de realizat – se formează regretele ratării sau regretele păcatelor comise. Cea mai sănătoasă terapie preventivă pentru aceste stări este să ne cultivăm cumpătarea, și în pofte, și în așteptările față de noi înșine. Iar la o anumită etapă în viață – când suntem deja adulți – e binevenită o anumită doză de resemnare senină față de propriile șanse, oportunități și posibile scenarii ale vieții.      

Copiii au nevoie și ei periodic de contactul nemijlocit cu asprimea și provocările realității, pentru a-și recalibra pretențiile, dar și pentru a-și dezvolta reziliența față de șocurile vieții. Îmi amintesc de un filmuleț documentar în care era prezentată metoda de antrenament a micilor boxeri cubanezi. În numeroasele școli de box din Cuba există următoarea regulă: după aproximativ un an și ceva de antrenamente și lupte în ring între membrii aceleiași echipe, cei mai promițători boxeri, prea încrezători în forțele lor, sunt invitați să lupte pe teren străin cu cineva mai avansat, mai bine pregătit.

Scopul acestei confruntări apriori inegale este de a-i coborî pe tinerii boxeri cu picioarele pe pământ, de a le demonstra că nu sunt genii în devenire, că în sport există și pierderi, cu care să se obișnuiască, și că au încă mult de lucru pentru a ajunge la o performanță onorabilă.  

Iată o abordare înțeleaptă, care imunizează copilul față de pierderile și înfrângerile din viitor; și totodată îi oferă motivația unei munci mai asidue. Bine ar fi să fie extins acest truc psihologic, ușor dureros, asupra altor sfere ale educației juvenile, ca o profilaxie împotriva depresiilor și a nefericirii; dar, evident, fără a cădea în altă extremă, fără a le inhiba voința și fără a le crea copiilor alte traume, complexe sau frustrări, cum se întâmplă atât de des în așa-numita educație școlară de la noi…

***

© Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://www.bestseller.md/iluzia-fericirii.html

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html