•  
  •  
  •  
  •  

***

Nirvana, despre care unii consideră că ar fi o culme a trăirilor și plăcerilor, presupune, de fapt, anularea completă a acestora, a oricăror senzații; mai exact, înseamnă „stingerea a orice”, după cum e sensul cuvântului nirvana în sanscrită – de lampă de ulei care s-a stins. A ajunge la nirvana înseamnă a părăsi totul: și plăcerile, și suferințele, și gândurile. Ce fel de fericire e aceasta, simțită ca un vid, ca nimic, ca un zero psihic?

Alte concepte hinduiste care invocă starea de fericire sunt la fel de eterice. Se spune în Upanișade că cel care a cunoscut brahmanul (esența veșniciei divine la hinduiști) a cunoscut tot ce poate fi mai desăvârșit și mai deplin. Yoghinii susțin că nu există ceva la fel de înălțător ca experiența conexiunii la brahman; acea cunoaștere absolută oferă o stare de fericire absolută (ānanda), de neegalat cu pretinsele fericiri lumești.

Un asemenea tip de experiență l-a determinat pe Sri Aurobindo, un lider spiritual marcant din istoria modernă a Indiei, să se dezică de cariera sa politică, de popularitatea imensă, pentru a se dedica aproape necontenit meditațiilor yoga și să rămână cufundat în „fascinația existențială” a cunoașterii veșniciei. Prin contrast cu acea „fascinație”, plăcerile corpului, deliciul gândirii și gloria lumească nu-i mai păreau la fel de atractive, iar necesitățile și le-a redus la un minim care să-i mențină trupul în viață.

Ambiția duhului totuși l-a mânat spre căutări și stări superioare simplei meditații yoga. Sri Aurobindo afirma că adevărata, suprema formă de fericire – satchitānanda poate fi trăită doar de cel care ajunge la un nivel supramental (supermind), dobândit prin disciplină strictă și printr-un efort psihic excepțional, unic; formula sa era lapidară – „toată viața-i yoga”.   

Dacă ne luăm după teoria spirituală a acestui yoghin, reiese că suprema fericire este inaccesibilă pentru majoritatea absolută a oamenilor (care nu pot atinge stări de modificare a conștiinței); calea spre satchitānanda e ca o muncă a lui Sisif chiar și pentru alți yoghini, care, nedezvoltând un supramental, nu-și vor mai fructifica așteptările.   

În sfârșit, în Vedanta (Vedele indiene), starea de ānanda se dobândește prin eliberarea de orice fel de păcate, dubii, dorințe, acțiuni, dureri și suferințe. Cu alte cuvinte, în hinduism poți fi fericit doar lipsindu-te de tot ce este ființă și omenesc; deloc ademenitor. Cine poate pretinde, așadar, că prin atingerea unei stări de nirvana se va simți fericit, dacă simțirea nici măcar nu va exista?…

***

© Dorian Furtună

Cartea „Iluzia fericirii” poate fi găsită aici (în Republica Moldova):

https://www.bestseller.md/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html

Și în România, aici:

https://www.bestseller.ro/iluzia-fericiri-dorian-furtuna.html


  •  
  •  
  •  
  •